Ganduri de azi, pentru maine

        Amintirile sunt un portal spre al nemuririi taram. Doar prin ele fiinta noastra intra in nemurire, doar ele ne dau sansa de a retrai momentele speciale din care nu am reusit sa gustam indeajuns. Totodata ele sunt tot ce-ti ramane atunci cand nu-ti mai ramane nimic, tot ceea ce vrei atunci cand nu mai vrei nimic, si ceea ce primesti atunci cand nu mai primesti nimic.

        Ma intreb oare cum ar fi lumea fara aceste magice revederi ale trecutului? Probabil ca ar fi seaca de sentimente, nu ar avea ce sa pretuiasca, si-ar pierde propria identitate si chiar si mintile. Intr-un fel sau altul, amintirile fac parte din noi. Ele ajung sa ne ocupe memoria aproape in intregime pe parcursul vieţii noastre, putand fi lucruri de pret, daca stim sa ni le cream si sa le dam valoare deoarece pentru unii, amintirile sunt ca aerul pe care il respira.

        "Amintirile sunt intodeauna frumoase pentru ca intamplarile urate nu merita tinute minte." mi-a spus bunica mea candva. Cred ca de atunci m-am gandit obsesiv la amintiri si uneori am incercat, fara sa reusesc, sa le clasific in amintiri importante sau mai putin importante.

Cum ne dam seama care conteaza mai mult pentru suflet? Cand putem spune siguri pe noi "a fost cea mai importanta intamplare din viata mea" fara sa parem din afara superficiali?
Amintirile ne fascineaza, ne nelinistesc sau ne zapacesc dar fac parte dintr-un trecut ce a fost, devenind primii pasi ai unui viitor ce va urma.
"Azi" se va transforma maine in amintire... o intamplare cu adevarat importanta nu este atunci cand o tii minte pur si simplu ci cand iti amintesti ca ai rememorat-o de atatea ori...

        Insa ceea ce nu trebuie sa uitam este ca amintirile nu sunt de ajuns ca sa traiesti si sa mergi mai departe. Traind din amintiri nu faci altceva decat sa ratezi prezentul tau!